Aripa de muscă

Aripa de muscă

          O muscă bâzâie supărător, așa că imediat, un plici o transformă într-o masă sângerândă. Să rupem una dintre aripile muștii și apoi să ne imaginăm un experiment interesant.

          Să ne imaginăm că ducem aripa muștii pe o planetă similară Terrei la începuturile ei, o planetă care se învârte în jurul unui soare la o distanță optimă și care în momentul acestui experiment închipuit este formată doar din oceane sărate și de continente stâncoase. Fără sol, acesta fiind în mare parte compost vegetal. Are să apară și el pe planetă, dar mult mai târziu. Există, desigur, și o atmosferă. Atât. Oceanele sunt goale de orice fragment biologic, oricât de minuscul iar uscatul este format doar din stânci golașe.

          Acum, aici, cum spuneam, intervenim noi, azvârlind undeva pe plaja măturată de valurile oceanului, aripa de muscă capturată mai devreme.

          Apoi ne vedem de treburile noastre și ne vom întoarce peste milioane și milioane de ani, unde, surpriză, vom găsi o planetă plină de viața ca a noastră, formată din oceane pline de viață, de plante, de corali și o varietate nesfârșită de alte vietăți marine întocmai ca pe Terra, cu continente pline de plante, de insecte, de păsări, de animale și chiar de oameni. Oameni care au clădit țări, au construit orașe pline de blocuri, de fabrici, de magazine. Oceanele sunt brăzdate la suprafață de nave, de la cele care duc și aduc produse la cele militare, crucișătoare pline ochi de armament nuclear, cu avioane de luptă la bord, iar continentele sunt sufocate de mașini, de șosele insuficiente, de parcuri, de magazine pline cu tot felul de mărfuri care mai decare mai frumos si mai util…

          Și când te gândești că toate astea au pornit de la o aripă de muscă aruncată în valuri!

          Sau, cel puțin asta este cam tot ce a putut să aducă știința ca răspuns la întrebarea cum a apărut viața pe planeta Pământ… Destul de greu de crezut, dacă privești problema din unghiul ăsta.

Deși aripa de muscă conține infinit mai mult material genetic în miliardele ei de celule intacte care o formează, decât bietul fragment ARN apărut într-o adâncitură plină cu supa primordială datorită fulgerelor. De fapt, nici măcar atât, ele doar ar fi produs un biet aminoacid… De aici și până la formarea unei celule vii este o cale mult prea lungă, nu mai zic pâna la o vietate autonumă. Dar asta ni se spune, asta credem…

Și noi toți ne declarăm mulțumiți de răspunsul acesta.

Oare mirosul, formele parcă desenate de artiști și culorile florilor au fost însămânțate dintr-o aripă de muscă? Și parfumurile lor? Oare toate fructele cu aromele lor atât de diferite, au apărut tot așa? Cireșele zemoase sau căpșunile aromate? Aripa de muscă a stat la baza tuturor vietăților planetei, tuturor insectelor, inclusiv a muștelor, a tuturor peștilor parcă desenați printr-un concurs de grafică universal din mări și oceane, a tuturor păsărilor, animalelor, oamenilor?

Păunul, regele din punct de vedere estetic al viețuitoarelor, să fie și el scris în ADN ul aripii de muscă?

Dragostea ce o simți atunci când te îndrăgostești, trebuie și ea să fi provenit tot din aripa de muscă, nu? Că din piatra seacă…

Sau poate că nu. Dar, dacă acceptăm comozi adevăruri imposibile, nu vom cunoaște niciodată adevărul adevărat. Căci trebuie să fie unul, câtă vreme cugetăm…

Despre Octav Chivulescu

Nuvela Urb Binaria s-a dorit a fi alcătuită precum un Roller Coaster al minţii umane în care urcă o conştiinţa de sine şi coboară, la capătul cursei, o conştiinţă de cele din jur. Un “LHC” al raţiunii care desface în părţi componente nu nuclee atomice, ci însăşi natura existenţială a fiinţei umane…
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu